|
|
(5036) merćig (rom. mertic) mertik [imenica] merćig (mn. merćiźe) [akc. merćig] (i. m.) — mertik, mera; komad ∎ merćigu s-a kĭemat un parśel đi bukatură đi pi frigare, kare la Kraśun s-a dat đi pomană la lakustă, să nu fakă șćetă — mertik se zvao komad mesa sa ražnjića, koji se na Božić namenjivao skakavcima, da ne prave štetu [Por.] Etimologija: mađ. mérték Grupa reči: Zanati, alati, tehnika, oružje, mere, brojevi, poslovi, aktivnosti [=506 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE MERTÍC, mertice, s. n. 1. Măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic (1). 2. (Înv.) Plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; p. restr. rație, porție de mâncare. ◊ Expr. A(-și) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bătaie. [Pl. și: merticuri] – Din magh. mérték. Sursa: DEX09 (2009) Link : mertic |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||