  
 |
|
(5076) ĭut (rom. iute)  brz [pridev]ĭut (ĭută) (mn. ĭuț, ĭuće) (prid.) — (o kretanju) brz ∎ ĭut, măĭ ĭut, șîmăĭ ĭut — brz, brži, najbrži ∎ uomo-l vrĭańik ĭe ĭut la lukru — vredan čovek je brz na poslu ∎ (izr.) ĭut ka sfulđiru — brz kao munja ∎ (izr.) ĭut ka gîndu — brz kao misao ♦ sin. rîapiđe, grab [Por.] Etimologija: slov. ljutu Grupa reči: Prostor, odnosi u prostoru, položaj, orijentacija i kretanje [=363 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE IÚTE, iuți, adj. 1. (Despre oameni) Care acționează sau reacționează repede; expeditiv, prompt; care se produce fără întârziere, rapid. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează cu viteză mare. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat, îndată. S - a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tărie, cu forță. Ploaie iute. 2. Care se enervează, se supără, se mânie ușor; irascibil; violent. 3. Care are gust înțepător; care produce o senzație gustativă usturătoare; picant. Mâncare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzație olfactivă înțepătoare și neplăcută. Miros iute. – Din sl. ljutu. Sursa: DEX 09 (2009) Link : iute |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||