    
|
|
(5087) pungă (rom. pungă)  kesa [imenica]pungă (mn. punź) [akc. pungă] (i. ž.) — kesa, torbica za nošenje novca ∎ pungă a fuost kesauă în kare s-a purtat bańi, înfimtă dupa brîu — kesa je bila torbica u kojoj se nosio novac, zadenuta za pojasom ∎ la gîzdoćiń punga a fuost pļină đi bań — kod bogataša kesa je bila puna novca ♦ sin. kĭes, kĭesauă [Por.] Etimologija: ? slov. pongva Grupa reči: Odeća, obuća, pokrivala; sprave i tehnike izrade [=230 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE púngă f., pl. ĭ (mgr. și mlat. punga, ngr. pungí, ven. ponga, d. got. puggs, de unde și vsl. pongva, pongvy, strugure). Săculeț de ținut banĭ ș. a. (Poate fi și mic p. a fi purtat mereŭ în buzunar [V. portofel] și maĭ mare p. a fi ținut în ladă). Odinioară, sumă de 500 de leĭ saŭ și de galbenĭ (după turc. kise, chisea. V. Șăin. V și bursă). Fig. Avere, banĭ: tîlharu cerea punga orĭ vĭața, a face apel la punga cuĭva. A face gura pungă, a țĭ-o pungi, a țĭ-o strînge, vorbind de fructele (și alte lucrurĭ) astringente. Punga babeĭ, V. tătăișă. Punga popiĭ, V. traista cĭobanuluĭ. Sursa: Scriban (1939) púngă (púngi), s. f. – 1. Săculeț de bani. – 2. Unitate monetară înv., care reprezenta la început conținutul unei pungi, cam 500 de piaștri sau 1781 bani de aur. – 3. Cornet, fișic. – Mr. pungă. Mgr. ποὐγγη, cf. ngr. πουγγί (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), cf. lat. med. punga. Se consideră în general că împrumutul din mgr. s-a produs prin intermediul sl. pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, Rom., XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar această ipoteză nu pare necesară. Der. pungoci (var. pungoi, punghiță, punguliță), s. n. și f. (pungă); punguliță, s. f. (plantă, Thlaspi arvense); pungi, vb. ( a cîștiga bani, mai ales la jocuri; a șterpeli, a fura; a se strînge, a se încreți); pungaș, s. m. (hoț < de buzunare ›; hoțoman, șmecher); pungăși, vb. (a fura); pungășie (var. pungășeală), s. f. (furtișag); pungășoaică, s. f. (hoață); pungășesc, adj. (hoțesc); pungășește, adv. (ca pungașii); pungui, vb. (a (se) încreți; refl., a se strînge, a se micșora); pungăli vb. (Munt., a coase prost), deoarece pare să se fi contaminat cu împunge; pungăleală, s. f. (lucru prost făcut). Sursa: DER (1958-1966) Link : pungă |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||