|
|
(5440) odaĭe (rom. odaie) odaja [imenica] odaĭe (mn. odăĭ) [akc. odaĭe] (i. ž.) — ① odaja, prostorija ∎ a fuost stapîn țapîn, avut koļibă ku triĭ odăĭ — bio je jak domaćin, imao je kolibu sa tri prostorije ∎ într-o odaĭe a ținut vićiļi, da în alaltă a trait iĭ — u jednoj prostoriji držali su stoku, a u drugoj su živeli oni ② stambeni objekti uopšte ∎ a fuźit đi la uom, șî s-a tras ka uļimișńița pin odăĭļi lu tuoĭa — pobegla je od muža, i vucarala se kao uličarka po tuđim kućama ♦ sin. suobă [Por.] Etimologija: bug. odaia < tur. oda Grupa reči: Kuća, pokućstvo, okućnica, imovina [=389 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE ODÁIE, odăi, s. f. 1. (Pop.) Cameră, încăpere. ♦ (Înv.) Locuință, apartament, casă. 2. (Înv. și reg.) Așezare gospodărească izolată de sat; fermă mică, târlă de vite etc. 3. Colibă servind de adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; otac. [Pr.: -da - ie] – Din tc. oda, bg. odaia. Sursa: DEX09 (2009) Link : odaie |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||