|
|
(5560) marźină (rom. margină) obala [imenica] marźină (mn. marźiń) [akc. marźină] (i. ž.) — ① obala ∎ rîu a sapat supt marźină șî s-a fakut mare rađină — rekao je potkopala obalu, i napravila duboku redinu ② strana ∎ kînd s-a luvat la bataĭe, ĭel s-a tras la marźină — kad su počeli da se biju, on se povukao u stranu ♦ sin. parće ③ okrajak ∎ a fakut învățu sî taĭe kodru mare đin marźina pîńi — navikao je da odseče veliko parče od okrajka hleba ③ granica, mera ∎ atîta ĭe puork đi mare, đi puort ļuĭ n-are ńiś-o marźină kînd ĭasă-n lumĭe — toliko je velika svinja da njegovo ponašanje nema nikakvu granicu kad izađe među ljude [Por.] Etimologija: lat. margo, -inis. Grupa reči: Prostor, odnosi u prostoru, položaj, orijentacija i kretanje [=363 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE margină sf vz margine Sursa: MDA2 (2010) MÁRGINE, margini, s. f. 1. Loc unde se termină o suprafață; extremitate, capăt al unei suprafețe. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) margini = nesfârșit, infinit; imens. 2. Spec. Hotar, frontieră. ♦ Periferie. ◊ Loc. adj. De margine = mărginaș, periferic. ♦ Spec. Mal, țărm. 3. Circumferință a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termină o groapă sau un recipient. 4. Fig. Limită până la care se poate admite sau concepe ceva. – Lat. margo, -inis. Sursa: DEX09 (2009) Link : margină |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||