     
 |
|
(6297) poĭană (rom. poiană)  poljana [imenica]poĭană (mn. poĭeń) [akc. poĭană] (i. ž.) — (geog.) poljana ① proplanak ∎ poĭană ĭe luok kurat în padure ku ĭarbă bună đi paskut, fara ļiamńe — proplanak je čisto mesto u šumi obraslo travom, bez drveća ② poljana, polje; livada ∎ poĭană ĭe luok đeșkis fara ļiamńe, larg șî poļažńik, lasat đi ļivađe or đi aratură — poljana je otvoreno mesto bez drveća, široko i ravno, ostavljeno za livadu ili oranicu [Por.] Etimologija: stsl. полѣна Grupa reči: Zemljište i reljef [=124 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE poiană sf [At: (a. 1642) IORGA, S. D. VI, 57 / P: po - ia~ / V: (nob) poian s / Pl: ~ieni, ~iene / E: slv полѣна] 1 Loc în pădure lipsit de copaci și acoperit cu iarbă și cu flori Si: luminiș, ochi1, (reg) ochean, ocheț, podei, poderei, (pop) poieniș. 2 (Reg; îe) A face crângu ~ A fugi foarte repede. 3 (Pop; îe) A ieși (sau a merge, a se duce) în (sau la) ~ A-și face nevoile fiziologice. 4 (Nob) Porțiune de pe suprafața unui lac pe care nu crește stuful. Sursa: MDA2 (2010) Link : poiană |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||