   
 |
|
(630) borî (rom. borî)  ejakulirati [glagol]borî (ĭuo borîăsk, ĭel borîașće) [akc. borî] (gl.) — (zast.) ① ejakulirati, izbaciti seme, svršiti ∎ n-a pazît ș-a borît î-ńa, șî ĭa, saraka, a pļekat greuańe — nije pazio i svršio je u nju, i ona je, sirota, ostala trudna ② (vulg.) psovati, pretiti da će se nad sagovornikom obaviti koitalni čin sa ejakulacijom ∎ borîlaș să-l borăsk — bem li ga, da ga jebem ∎ fi bun, borîćaș — budi dobar, jebote ∎ borîmĭar în ćińe — jebo te! jebem te! ∎ nu ma borî, ma ruog đi ćińe, kă nu mis đivină — nemoj me psovati, molim te, jer nisam kriv [Por.] Etimologija: lat. *abhŏrrῑre Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE borî (borắsc, -ît), vb. – A vărsa, a vomita. Lat. *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjug. ca în it. aborrire, prov., v. fr., cat. aborrir, sp. aburrir (cf. REW 23). Cu excepția sp., sensul romanic este cel etimologic, de „a urî”. Semantismul rom. se explică prin confuzia firească a reacției de a vomita cu ideea de a disprețui sau urî ceva; cf. gr. σϰύβαλον „rest de mîncare, excremente”, față de σϰυβαλίζω „a disprețui”; sau fr. vomir „a vomita” cu sensul de „a urî”; în expresia celui-là, je le vomis. Cuvîntul este general cunoscut (ALR, 145) și folosit de la Coresi; astfel încît nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah. Pușcariu, I, 159, că este vorba de un împrumut din țig. Der. borală, s. f. (Trans. de Sud, spermă); borîcios, adj. (repugnant, care provoacă greață); borîtor, adj. (care vomită, vomitiv); borîtură (var. borătură), s. f. (vomitat). Sursa: DER (DERAC) Link : borî |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||