|
|
(6478) otauă (rom. otavă) otava [imenica] otauă (mn. otăurĭ) (i. ž.) — otava ∎ otauă ĭe ĭarbă kare dă pĭ-adauară pi o ļivađe kosîtă, șă duśe doă kosîturĭ pi un an — otava je trava koja izraste ponovo na jednoj pokošenoj livadi, i omogućava dve kosidbe godišnje ∎ ļivađa lasată đi otauă muara dupa kosît sî sa pośaskă, đi să șćiĭe lumĭa kă pi ĭa nu puot să paskă vićiļi luor — livada ostavljena sa otavu mora da se zapotka posle kosidbe, da bi ljudi znali da na njoj ne mogu da napasaju svoju stoklu [Por.] Etimologija: bug. srb. отава Grupa reči: Stočarstvo [=133 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE otavă sf [At: DOSOFTEI, PS. 72/3 / Pl: (reg) otăvi și otăvuri, ~ve / E: bg отава, srb otava] 1 Iarbă care crește în același an, după ce câmpul a fost cosit o dată. 2 (Pex) Teren pe care crește acest fel de iarbă. 3 (Reg) Grâu răsărit din semințele scuturate la strângerea recoltei Si: (reg) otăvitură (2), samuraslă. Sursa: MDA2 (2010) Link : otavă |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||