     
 |
|
(658) belśug (rom. belciug)  alka [imenica]belśug (mn. belśuźe) [akc. belśug] (i. m.) — alka, beočug, brnjica ∎ belśug đi fĭer — gvozdena alka ∎ sanźiru mĭeu al đi kar, n-arĭe belśug la kapatîń — moj lanac za kola nema alku na kraju ∎ ĭerĭ am pus belśug la puorś în nas, sî nu rîmuĭe — juče sam svinjama stavio brnjicu, da ne riju ∎ belśug đi purtat biśi — alka za vođenje bikova [Crn.] ∎ puorko-la a-nvîrat buotu-n gard, șî a rupt belśugu — ona svinja je nabila njušku u ogradu, i pokidala brnjicu [Por.] Etimologija: slov. bĕličugŭ Grupa reči: Kuća, pokućstvo, okućnica, imovina [=82 pojma] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE BELCIÚG, belciuge, s. n. 1. Verigă de metal de care se prinde un lacăt, un lanț etc. ◊ Expr. A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână. (Fam.) A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu. 2. Braț de râu care în perioadele de secetă rămâne ca un lac sinuos. – Din. sl. bĕličugŭ. Link : belciug |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||