    
 |
|
(741) Barbură (rom. Barbură)  Varvara [imenica]Barbură [akc. Barbură] (i. ž.) — (kal.) Varvara, kokošiji praznik; neradan dan, posvećen živini; Barbura ∎ Barbură ĭe prazńiku alu gaiń — Varvara je kokošinji praznik [Hom.] ∎ Barbura ĭe muĭare sfînțîtă, kare dă birekĭetu pomîntuluĭ — Barbura je sveta žena koja zemlji daje berićet ∎ Barbura are doă suruorĭ, kare sa kĭamă Vîrvare; ĭastă doă Vîrvare: a đin tîń ĭe k-o ḑî nainća Barburi, a Vîrvarĭa a doĭļa ĭe k-o ḑî dupa ĭa — Barbura ima dve sestre, koje se zovu Varvare; prva pada dan pre Barbure, a druga je dan posle nje (Jasikovo) [GPek] ♦ dij. var. Barbora (Malajnica) [Pad.] (opis) La Barbură să kićiașće un duļiaće ku un kair dă lînă, or ku fuĭuor, prîngă ĭal șî pră ĭal să puńe buabe dă kukuruḑ, șî să puńe dăpa ușa kășî. Kare măĭ întîń tună în kasă đimińața la Barbură, aăla să puńe să fiĭe kluoță, ĭal ore ĭa inśimpĭașće lînga duļiaće, kî să kadă gaĭińiļi kluoț, șî să sćia kluoțîļi pră uavă. Mîńe ḑî buabiļi să dau la gaĭiń, da duļiaćiļi la puorś. Kare nare duļiaće, aăla kićiašće un urśuor ku apă. Dîn apa-ĭa mîńe ḑî să faśe zîminćit șî să dăa la gaĭiń. — Na dan Varvare, jedna tikva omotana kudeljkom stavi se iza ulaznih vrata, i po njoj i oko nje se prospu zrna kukuruza. Strana osoba koja tog dana ujutru prva uđe u kuću, postaje kvočka, i treba da čučne pored tikve da bi kvočke ležale na jajima. Sutradan se ta zrna bace kokoškama, a tikva svinjama. Ko nema tikvu, može kititi krčag s vodom. Ta voda se meša sa stočnim brašnom i, takođe sutradan, daje se kokoškama. (Zapis: D. Ilić, Sige) [Hom.] Etimologija: lat. Barbara Grupa reči: Godišnji običaji [=4 pojma] Reč zapisao: DamirIlić Mesto: Sige Opština: Žagubica Područje: 10 Ungurjani (Mlavljani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE bárbură (-re), s. f. – 1. Sărbătoare a sfintei Barbara. În această zi se obișnuiește să se ungă fața copiilor cu miere, zahăr sau cu suc de fructe de călin pentru a-i feri de vărsat. – 2. Plantă, călin (Viburnum opulus). Lat. Barbara (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191). Cuvîntul și obiceiul, de origine catolică, trebuie să fie relativ moderne. – Der. bărbura, îmbărbura, vb. (a ține obiceiul de ziua sfintei Barbara; a unge fața copiilor). Link : Barbură |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||