    
 |
|
(780) buśauă (rom. bucea)  naglavak [imenica]buśauă (mn. buśĭaļe) [akc. buśauă] (i. ž.) — (tehn.) naglavak, mufna, čaura, obruč, cev a. metalni obruč na drvenoj glavčini kolskog točka ∎ buśaua ĭe fakută đi kovaś, ka un ińel đi fĭer — „bučava” je nalik na gvozdeni prsten, koji su izrađivali kovači b. drveni pisak na rikalu ∎ buśaua la buśin sa faśe đin suok, kî ĭel ĭe îngăurit gata — pisak za rikalo pravi se od zove, jer ona već ima gotovu rupu [Por.] Etimologija: lat. buccela „guriță” Grupa reči: Zanati, alati, tehnika, oružje, mere, brojevi, poslovi, aktivnosti [=43 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese; bucșă. ♦ Căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într-o piesă de lemn în care se îmbucă proeminența altei piese. – Lat. buccela „guriță”. Sursa: DEX98 Link : bucea |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||