|
|
(104) azvîrļi (rom. azvârli) zavrljati [glagol] azvîrļi (azvîrļiașće, azvîrl) [akc. azvîrļi] (gl.) — zavrljačiti, naglo baciti; zavitlati ∎ azvîrļașće aĭa în borugă — zavrljači to u potok ∎ ĭuo puot đeparće să azvîrļesk pĭatra — ja mogu daleko da zavrljam kamen ♦ sin. lupada, arunka [Por.] Etimologija: srb. vrljati, zavrljati Grupa reči: negrupisano [=691 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE AZVÂRLÍ, azvârl, vb. IV. I. Tranz. 1. A arunca ceva (departe) printr-o mișcare repede și violentă. 2. A da afară din sine, a proiecta în afară. Gura de balaur... azvârle apa-n sus (COȘBUC). II. Intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. Cine azvârle cu bulgări? (ALECSANDRI). ♦ (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. III. Refl. A se repezi, a se avânta, a se precipita; a ajunge într-un loc printr-o săritură. [Prez. ind. pers. 3 sg. și pl. azvârlă] – Comp. sb. vrljiti, bg. hvărljan. Sursa DLRM Link : azvârli |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||