|
|
(111) arĭe (rom. arie) gumno [imenica] arĭe (mn. ărĭ) [akc. arĭe] (i. ž.) — gumno, guvno ∎ arĭe ĭe luok unđe sa trăirat șî s-a vînturat grîu ku kalu șî ku vîntu — gumno je mesto gde se pomoću konja i vetra vršilo i vejalo žito ♦ var. are ♦ up. gĭep [Por.] (opis) Arĭa s-a fakut la luok sus, kare ĭe vînturuos șî poļažńik. Luoku sa kurîță đi ĭarbă ku sapa, în totîrļiu, sa stropĭașće ku apă șî sa baće ku maĭu, sî sa bîrbarĭaskă, să fiĭe ńaćid ka fundu ćipsîĭi. În mižluok sa baće stažărĭu - un kuń đi ļiemn pi lînga kare sa rînđesk snuopi; snuopi sa pun ku spikurĭ la spikurĭ, în măĭ mulće rîndurĭ ka śerku, să puată ļesńe să-ĭ gazîaskă kalu. Kalu ļagă ku fuńa đi stažărĭo-la, șî ăl mînă să mĭargă într-o parće. Kum ĭel mĭarźe șî gazîașće spikurļi, fuńaĭa sa skurtă, șî kînd sa pruapiĭe đi stažărĭ, șî nu măĭ puaće merźa înainće, iĭ ăl ĭau đi kuadă șă-l întuork să mĭargă în parća laltă. Đi tuata vrĭamĭa doĭ inș stau sprimiț, unu ku lopata să sprižuană baļiga, da unu ku vro vadră, să prindă pișățî, dakă iî vińe la kal sî sa ușurĭaḑă. Đin grîo-la gazît, măĭ întîń ku furśiļi sa ĭau paĭiļi, sa dau în lăturĭ, da pĭe urmă ku lopĭețîļi sa ĭa grîo-la și sa labîdă-n sus, în vînt, sî sa đispartă pļaua đi buobe. Dakă ĭastă vînt, pļaua sa đisparće ļesńe, kađe într-o parće đin afară đi arĭe, da bobiļi đi grîu kad žuos, pi pomînt, đi unđe-l adună în saś. Dakă nuĭe vînt tare, or baće rar șî prorupt, nu puot să gaćaskă vînturatu, numa adună grîo-la în saś, ăl duk la kasă șî ašćată kînd va fi ḑîua ku vînt bun să do gaćaskă lukru. ◊ A fuost ađetu đi bîtrîńață sî sa țuśe kuskri la nuntă, đi sî fiĭe vînt la arĭe. Dupa śe sa gaćașće kunuńiĭa, kuskri să ĭau în brață șî ḑîk: „Aĭde, kuskrĭe, să ńi țukăm, să fiĭe vînt la arĭe!” ◊ Đi vrĭamĭa đu turś, iĭ avut ăriļi luor bășka, ș-akuma să kunosk așa luokurĭ pi nume „Arĭa turśaskă”. — Gumno se pravilo na uzvišenim i vetrovitim zaravnima. Mesto se motikom ukrug očisti od trave, nakvasi se vodom i nabije maljem, da se poravna i da bude glatko kao tepsija. U sredinu se nabije drveni kočić – stožer, oko koga se poređaju snopovi klasom prema klasu, u više krugova, da može konj lakše da ih gazi. Konj se užetom priveže za stožer, i potera se na jednu stranu. Kako on ide i gazi klasje, tako se ono uže skraćuje, i kada konj dođe do središta i zapne, oni ga uhvate za rep i okrenu na drugu stranu. Za sve vreme dvojica stoje spremni, jedan sa lopatom da prihvati balegu, a drugi sa nekom vedricom da uhvati mokraću, ako konja bude poterala nužda. Iz onog izgaženog žita najpre se vilama odstrani slama, a potom se lopatama zahvati pleva i baci u vis, u vetar, da se odvoje zrna od plevnje. Ako ima vetra, pleva se lako oduva u stranu, a zrna padnu na zemlju, odakle se pokupe u džakove. Ali, ako vetar nije jak, ili ne duva ujednačeno, vejanje se prekida, žito se spremi u džakove i odnese kući, gde se čeka dan sa povoljnim vetrom da se posao svrši. ◊ Od starina je bio običaj da se prikani na svadbi ljube da bi bilo vetra za vejanje žita. Posle venčanja, prikani se zagrle i kažu:„ Ajde, priko, da se poljubimo, da bude vetra na gumnu!” ◊ Za vreme Turaka, ovi su imali svoja zasebna gumna, koja se i danas poznaju po mestima koja se zovu „Tursko gumno”. (Zapis: Durlić, 1984, kaz. Gergina Durlić, Rudna Glava). [Por.] Etimologija: lat. area Grupa reči: Zemljoradnja i vinogradarstvo [=74 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE ÁRIE1, arii, s. f. 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele; arman. 2. Suprafață de teren sau platformă pe care se așază cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcții, se prepară betonul etc. – Lat. area. Link : arie | |
Klikni na sliku za povećanje! Click to image for big foto! | Trăiratu la arĭe ku kaĭi. — Vršidba na gumnu pomoću konja na području Bukovice i Ravnih Kotara u Hrvatskoj, slika preuzeta sa sajta Blogspot (08.08.2020) |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||