|
|
(1219) dîrž (rom. dârz) drzak [pridev] dîrž (dîržă) (mn. dîrž, dîržă) [akc. dîrž] (prid.) — drzak, smeo ∎ prĭa mult ĭe dîrž, kî lukră aĭa śe alțî nu kućaḑă — previše je drzak, jer radi ono što drugi ne sme ♦ var. îndrîzńalńik [Crn.] ♦ dij. var. drazńit [Por.] Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE dîrz, -ă adj., pl. ji, ze (vsl. drŭzŭ, dîrz, drŭznonti, a îndrăzni; rudă cu vgr. thrasýs, tharsýs. V. îndrăznesc). Cu capu sus, țanțoș, mîndru și îndrăzneț. Adv. în mod dîrz. – Și dîrj (Munt.). Sursa: Scriban (1939) dîrz (dîrză), adj. - 1. Îndrăzneț, întreprinzător, avîntat. - 2. Tenace, neclintit, ferm. - Var. (înv.) dîrj. Sl. druzu (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 178; Cihac, II, 91; Conev 100), cf. îndrăzni, bg. durzaĭă „îndrăznesc”. - Der. dîrzie (var. (in)dîrjie), s. f. (curaj, îndrăzneală); dîrzoi, adj. (țeapăn), prin confuzie cu bîrzoi; îndîrji, vb. (a înfuria, a stîrni); înjîrda, vb. (Trans., a ațîța, a asmuți), metateză de la îndîrji (Drăganu, Dacor., VII, 135), probabil cu influența lui joardă „băț” (DAR). DER Link : dârz |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||