   
 |
|
(1248) drak (rom. drac)  đavo [imenica]drak (mn. draś) [akc. drak] (i. m.) — (demon.) đavo, vrag; nekrštenik ∎ sî sa dukă drakuluĭ, or: dukî-să drakuluĭ — neka ide dođavola ∎ la draku — k vragu ∎ tuot un drak — isti je đavo ∎ ńistașńik, kată pi draku — nestašan, traži đavola (=kaznu) ♦ sin. ńikruśat — nekrštenik, ńipumeńit — nepomeik, ńikurat — nečist, al mik — mali [Por.] ∎ Bufańi aĭ batrîń la Măĭdan la draku ĭ-a ḑîs „Marku”, ș-a blîstamat: „ĭa-će Marku”, „du-će la Marku” — stari Bufani u Majdanpeku đavola su zvali „Marko”, pa su kleli: „Marko te odneo”, „idi k Marku” [Buf.] Etimologija: lat. draco Grupa reči: Mitologija, demonizam i narodna književnost [=40 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) Linkovi: Vĭeḑ povasta / Vezi povesťa — vidi priču: Dumńeḑîu ku Draku pun bukaće. — Bog i Đavo sade useve. IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE drac m. diavol: al dracului, om rău și viclean ca un demon (dar și spiritual); fig. strașnic: un frig al dracului; dracul gol (împelițat), diavolul în ființă, muiere foarte rea; calu (sfredelu) dracului, babă afurisită: salba dracului, fam. nepot; a mânca la nuntă (pomana) dracului, a rămânea spân; a-și sparge dracul opincile, a se osteni în zadar, a nu izbuti; a face pe dracu în patru, a încerca imposibilul, a pune totul în mișcare. [Lat. DRACO, balaur sau șarpe înaripat care (după concepțiunea creștină) simbolizează însușirile-i amăgitoare și insidioase: necuratul a fost asemănat șarpelui, specia cea mai vicleană dintre animale, pentru cursele ce întinde muritorilor]. V. tău. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) Link : drac |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||