   
  |
|
(1257) čată (rom. ceată)  četa [imenica]čată (mn. čeťe) [akc. čată] (i. ž.) — (zast.) četa ∎ vorba „čată” la noĭ a-nbătîrńit și s-a pĭerdut, akușa număĭ să spuńe „čată” — reč „čată” kod nas je zastarela i nestala, sada se više ne kaže „čată” [Kmp.] (stih) O čată ďe Ungureń - Uoamiń ď-aĭ ikļeń, O čată ďe Arnăuț - Uoamiń ď-aĭ urîț! — Jedna četa Ungurjana - Ljudi smeli, Jedna četa Arnauta - Ljudi ružni! (Stih iz pesme koja nije cela zabeležena, niti joj je zapamćeno ime, zapis po sećanju prema kazivanju Savice Đorđević, rođ. Gidurucić u Radujevcu 1913. godine, udata u Samarinovcu, zapis: D. Balčanović, Samarinovac, 2012) [Kmp.] Etimologija: slov. četa Grupa reči: Društvene organizacije, ustanove i politika [=26 pojmova] Reč zapisao: D. Balčanović Mesto: Samarinovac Opština: Negotin Područje: 02 Carani (Kmpeni) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE CEÁTĂ, cete, s. f. 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei în vederea unui scop comun. ♦ (Urmat de determinări) Grămadă de animale (de același fel). 2. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Grup de organizare specială, militară și fiscală, alcătuit din subalternii de la sate ai dregătorilor domnești; pâlc (2), stol (2); trupă înarmată și organizată. – Din sl. četa. Sursa: DEX98 (1998) Link : ceată |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||