|
|
(1303) dus (rom. dus) odsutan [pridev] dus (dusă) (mn. duș, dusă) (prid.) — ① odsutan ∎ uomu mĭeu ĭe dus, nuĭe aiśa — moj muž je odsutan, nije ovde [Crn.] ② (psih.) nesvestan; odsutan u mislima; obuzet nekom silom; komatozan ∎ ḑaśe dus ku ḑîļiļi, n-o sî traĭaskă mult — leži danima u nesvesti, neće dugo da poživi ∎ dusă, luvată đi șoĭmańe — u transu je, obuzeta šojmanima ∎ ka kînd ĭeș dus, unđa-ĭ pĭerdut gîndurļi? — kao da si odsutan, gde su ti odlutale misli? ♦ sin. kișnat [Por.] ∞ duśa (klet.) Duće, unđe s-a dus mutu ku kalu! — Idi, kud je otišao mutavko sa konjem! (Rudna Glava, zapis: Durlić) [Por.] Grupa reči: negrupisano [=691 pojam] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE DUS2, -Ă, duși, -se, adj. 1. Plecat (fără a se mai întoarce); p. ext. mort. ◊ Expr. A dormi dus = a dormi foarte adânc. ♦ (Despre unități de timp și despre acțiuni) Trecut, dispărut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adâncit în orbite (de oboseală, boală, supărare etc.). 2. Fig. Desprins de realitate; absent, îngândurat. ◊ Loc. adv. și adj. Dus pe gânduri = îngândurat. – V. duce. Sursa: DEX98 Link : dus |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||