      
 |
|
(1317) dulśață (rom. dulceaţă)  slast [imenica]dulśață (mn. dulśețurĭ) [akc. dulśață] (i. ž.) — (nutr.) ① slast, slatkoća, ukus slatkih stvari ∎ ļebeńița-ĭa a statut prĭa mult, ș-a perdut dulśața — ona lubenica je predugo stajala, pa je izgubila slast ② poslastica, slatkiš ∎ la nuoĭ prazńiku nu să faśe fîră dulșețurĭ — kod nas slava se ne pravi bez slatkiša [Crn.] ③ ukus ∎ mînkarĭa fara dulśață — jelo bez ukusa [Por.] ∞ dulśe Grupa reči: Ishrana, jela, pića, zadovoljstva [=211 pojam] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE DULCEÁȚĂ, dulcețuri, s. f. 1. Însușirea de a fi dulce; gustul mâncărurilor sau băuturilor dulci sau îndulcite; p. ext. gust plăcut al unei mâncări sau băuturi. 2. Preparat alimentar făcut din fructe sau petale de flori fierte în sirop de zahăr. 3. Aliment extrem de gustos; bunătate. 4. Fig. Calitatea de a fi plăcut; ceea ce desfată pe cineva sau procură cuiva o senzație plăcută. ◊ Loc. adv. Cu dulceață = cu drag; din toată inima. ♦ Plăcere, desfătare; mulțumire sufletească, bucurie, fericire. 5. Fig. Blândețe, bunătate, duioșie. [Pl. și: dulceți] – Dulce + suf. -eață. Sursa: DEX98 Link : dulceaţă |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||