|
|
(1454) pîlpîi (rom. pâlpâi) lepetati [glagol] pîlpîi (ĭuo pîlpîĭ, ĭel pîlpîĭе) [akc. pîlpîi] (gl. p.) — lepetati a. mahati šumno krilima ∎ kokuoșu întîń pîlpîĭe đin îăripĭ, pă atunśa kîntă — petao prvo lepeće krilima, pa onda peva b. mlatarati rukama ∎ śe pîlpîĭ đin mîń, kopiļe, vrĭeĭ sî zbuorĭ? — što mlataraš rukama, dete, hoćeš da poletiš? [Por.] ∞ pîl! Grupa reči: Prostor, odnosi u prostoru, položaj, orijentacija i kretanje [=363 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre flăcări) A crește și a descrește în cursul arderii, a se mișca, a tremura producând un pocnet ușor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mișca lin din aripi, producând un zgomot ușor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ P. anal. A tremura ușor, a se mișca, a se clătina ușor. – Pâl + p[âl] + suf. -âi. Sursa: DEX98 (1998) pîlpîí (-i, ít), vb. – A arde cu flacără. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 176), cf. fîlfîi, gîlgîi, dîrdîi, bîlbîi etc. – Der. pîlpîială (var. pîlpîitură), s. f. (acțiunea de a arde). Cf. plăpînd. Sursa: DER (1958-1966) pîlpîi v. t. plamsati, plamteti, buktati. Sursa: Flora1969 Link : pâlpâi |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||