       
 |
|
(1632) đisparțî (rom. despărţî)  razdvojiti [glagol]đisparțî (ĭuo đispart, ĭel đisparće) [akc. đisparțî] (gl. p. ref.) — razdvojiti, odvojiti, rastaviti ∎ parințî mi s-a đisparțît înga kînd am fuost kopil — roditelji sumi se rastavili još dok sam bio dete ∎ đisparće kopiĭe-ĭa pănă nu sa ĭau la bataĭe — razdvoji tu decu dok se ne pobiju [Por.] Etimologija: lat. *dispartire Grupa reči: negrupisano [=691 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE DESPĂRȚÍ, despárt, vb. IV. l. Refl. A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite. ♦ Refl. Fig. A se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva. ♦ Refl. A se lipsi de ceva de care e legat sufletește; a renunța la... 2. Refl. A divorța. 3. Tranz. (Despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) A separa, a izola, a pune între... ♦ Tranz. și refl. A (se) împărți (în două sau mai multe părți); a (se) separa, a (se) segmenta. – Lat. *dispartire. Sursa: DEX98 (1998) Link : despărţî |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||