      
 |
|
|
(2015) vorbiță (rom. vorbiţe) rečca [imenica] vorbiță (mn. vorbiță) [akc. vorbiță] (i. ž.) — (demin.) rečca, mala, nežna reč; tepalica ∎ vinu la naĭka, numa o vorbiță să-ț spună la urĭake, pă o să fiĭ a mĭa pănă la muarće — dođi kod bate, samo jednu rečcu da ti šapne na uvo, pa ćeš biti moja do smrti ♦ / vuorbă + -iță [Por.] ∞ vorbi (stih) Țoļiță, țoļiță Da śe naĭ guriță Să spuń vro vorbiță La tîa mumiță? ― Odelce, odelce, Što nemaš ustašca Da progovoriš, Majci reč da kažeš? (Sa kîntă la țuaļe kopilarĭeșć, la pomană în Zlot. ― Peva se na pomani uz odeću koja se namenjuje umrlom detetu, Zlot. Zapis: Durlić, 2008) [Crn.] Grupa reči: Govor, sporazumevanje, gramatika; književnost, poezija [=138 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||