   
 |
|
(2170) gură (rom. gură)  usta [imenica]gură (mn. gurĭ) [akc. gură] (i. ž.) — ① (anat.) usta, otvor na glavi kroz koji ljudi ili životinje unose hranu ∎ șćirb, n-are ńiś un đinće-n gură — krezub, nema nijedan zub u ustima ② (geog.) ušće ∎ gura rîuluĭ — ušće reke ∎ gura văĭi — prošireni deo doline, na mestu gde se ona spaja sa većom dolinom [Por.] (izr.) Gură să aĭ, ļimbă să n-aĭ. — Usta da imaš, jezik da nemaš. (=Da ne odaješ tajne.) (Kaz. Mihajlo Germanović, 1935, zapis: Durlić, Rudna Glava 1984.) ◊ Minće kă nu fură, da fuźe ku rața-n gură. — Laže da ne krade, a beži s plovkom u ustima. (Zapis: Durlić, Rudna Glava, 1984) [Por.] GURA UOMULUĬ — ČOVEKOVA USTA ♦ buḑă — usna ♦ źinźiĭe — desni ♦ đinće — zub ♦ śerĭu guri — nepca ♦ ļimburuș — resica ♦ śerbik, lăturuoń ? — krajnik ♦ îngițîtuare — ždrelo ♦ ļimbă — jezik ♦ falkă — vilica ♦ panuș — ? Etimologija: lat. gula Grupa reči: Delovi tela ljudi, životinja i ptica [=226 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE GÚRĂ, guri, s. f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (și inferioară) a capului oamenilor și animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele și deschizătura dintre ele; buze. [...]– Lat. gula „gâtlej, gât”. Sursa: DEX98 (1998 Link : gură | |
 Klikni na sliku za povećanje! Click to image for big foto! | |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||