|
|
(2246) fir (rom. fir) nit [imenica] fir (mn. firĭe) (i. s.) — ① nit, konac, vrpca ∎ fir đi ață — končana nit ∎ mĭarźe ka pi fir — ide kao pod konac ∎ s-a rupt firu — pokidao se konac ∎ fir supțîrĭe, gruos — konac tanak, debeo ∎ nu șćiĭe sî țîasă, numa-nvîrḑîașće fir-ļi — ne zna da tka, samo mrsi konce ② struk cveta ∎ fir đi busuĭuok — struk bosiljka ② dlaka ∎ nu-ĭ faļiașće fir đi pîăr đin kap — ne fali joj dlaka kose sa glave ③ generacija; potomstvo ∎ șî fir đi firu luĭ o să tragă pakaćiļi luĭ — i daleki potomci će nositi njegov greh ④ (geogr.) istaknuta i uska kosa, čijom ivicom vodi put ∎ pļekăm đin sat șî pi fir în sus, ńi duśem la Śuaka uokńi-n rudńik la lukru — pođemo iz sela i kosom na gore, idemo na Čoka okni u rudnik, na posao [Por.] Etimologija: lat. filum Grupa reči: Odeća, obuća, pokrivala; sprave i tehnike izrade [=86 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE fir n. (pl. fire) 1. părticica cea mai subțire și lungă ce se desface din in, cânepă; 2. firișoare sucite de cânepă: fir de cusut; 3. mic lăstar, cotor foarte subțire: fir de iarbă; 4. tot ce e lung și subțirel: fir de păr; din fir până în ață, de-a fir a păr, cu deamănuntul, minuțios; 5. (pl. firuri) metal subțiat în formă de fir: fir de aur, cusut cu fir; 6. substanță lungă, flexibilă și foarte subțire, ce omizile și păiajenii scot din corpul lor; 7. fig. legătură, înlănțuire: firul ideilor, firul vieții. [Lat. FILUM]. Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) Link : fir |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||