     
  |
|
(2339) źungĭa (rom. junghia)  zaklati [glagol]źungĭa (ĭuo źungîĭ, ĭel źungîĭe) (gl. p. ref.) — (fig.) zaklati, preklati, zatreti; slomiti; uništiti ∎ prinsăĭ Bugarĭu, fata mîn-sa, șă-l trăbui źungĭa frumuos, ama-ĭ miĭ nu-m đațără — uhvatih Bugarina, majčicu mu, i trebaše ga lepo zaklati, ali mi moji ne dadoše [Mlava] ♦ dij. var. žungĭa [Por.] Etimologija: lat. jugulare Grupa reči: negrupisano [=691 pojam] Reč zapisao: S. Dragojević Mesto: Manastirica (Mlava) Opština: Petrovac Područje: 10 Ungurjani (Mlavljani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE junghiá (-ghiu, junghiát), vb. – 1. A înjunghia, a pune cuțitul la gît. – 2. A tăia gîtul. – 3. A sacrifica, a jertfi. – 4. A înțepa, a simți un junghi. – Var. înjunghia. Mr. giugl’are, megl. jungl’u. Lat. iugulāre, cu infix nazal (Lexiconul de la Buda; Diez, Gramm., I, 197; REW 4607; DAR; Pascu, I, 93). După Candrea-Dens., 918 s-ar datora unei încrucișări cu iungĕre, ipoteză mai puțin probabilă; Lambrior 373 pleca de la un popular *junglāre. Var. este în prezent mai folosită decît cuvîntul de bază, care pare înv. Der. junghiu, s. n. (înțepătură; înjunghietură; jungher), postverbal de la junghia; jungher, s. n. (pumnal) în loc de *junghiar, cu suf. -ar; junghetor, s. n. (înv., altar); junghetor, s. m. (persoană care sacrifică; parlagiu); înjunghetor, adj. (care înjunghie; care sacrifică); junghetură, s. f. (victimă, animal sacrificat; înjunghietură; sacrificare, omorîre; ceafă, baza craniului), cu suf. -tură, (după Pușcariu 922; Candrea-Dens., 919; REW 4607 și DAR, de la un lat. *iugulatūra). Link : junghia |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||