|
|
(2355) kruoșnă (rom. croșnă) krošnja [imenica] kruoșnă (mn. kruoșńe) [akc. kruoșnă] (i. ž.) — ① a. (bot.) krošnja, deo drveta sa granama ∎ kruoșnă lu ļiemn sînt krĭanźiļi luĭ — krošnju drveta čine njegove grane b. naramak, gomila granja ∎ kruoșnă ĭe gramadă đi krĭanźe, sprimită đi dus în șîaļe — krošnja je gomila granja, spremljena da se nosi na leđime ♦ var. kruoșńa ② teret koji se u torbi nosi na leđima ∎ kînd puń trasta-n șîaļe șî ļieź obrăńiļi la pĭept, șî pļieś vrunđeva, makra ńimika să nu fiĭe-n trastă, sa ḑîśe kă mĭerź ku kruoșńa-n șîaļe — kad staviš torbu na leđa i vežeš uprte na grudima, makar ništa ne bilo u torbi, kaže se da ideš sa krošnjom na leđima [Por.] Etimologija: slov. krosno Grupa reči: Biljke [=365 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Tanda Opština: Bor Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE CRÓȘNĂ s. f. v. crosnă. Sursa: DEX98 (1998) crósnă și (Trans. Mold.) cróșnă f., pl. e (rus. króšnĕa, bg. króšnĕa, krosna, coș de purtat în spinare; ceh. krosno, krošna, cîrlig de hamal; vsl. krosno. V. încrosnez. Bern. 1, 624). Sarcină, bagaj cît se poate duce’n spinare: aŭ purces cum aŭ putut, uniĭ numaĭ cu croșna și cu copiiĭ în brațe (Nec. 2, 273), șĭ-a petrecut vĭața cu croșna’n spinare (Ĭorga, Neam. Rom. Lit. 3,514). – Și croașnă. La Ctcu crosnă și crósnie, sarcină, funie de hamal. V. cîrcă. Sursa: Scriban (1939) Link : croşnă |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||