|
|||
(2362) źeĭśt (rom. deget) prst [imenica] źeĭśt (mn. źeĭśće) [akc. źeĭśt] (i. s.) — (anat.) prst, deo šake ∎ uomu are śinś źeĭśće la o mînă — čovek ima pet prstiju na jednoj ruci ∎ fi mĭarńik, să nu-ț frîng źeĭśćiļi — budi miran, da ti ne polomim prste ∎ tuot źeĭśtu la mînă are numiļi luĭ — svaki prst na ruci ima svoje ime [Por.] (izr.) Iĭ daĭ źeĭśto-l mik, da ĭel kată mîna tuată! — Daš mu mali prst, a on traži celu ruku! (U Gornjem Poreču, zapis: Durlić, druga pol. XX veka). [Por.] Varijante ♦ źeĭśt (mn. źeĭśće) (Vlaška) [Mor.], (Tanda) [Por.] ♦ źeĭt (mn. źeĭće) (Crnajka) [Por.], (Plavna) [Pad.] ♦ źaźit, (mn. źaźiće) (Topla, Luka, Bučje) [Crn.], (Rudna GLava, deo: Beli Izvor) ♦ đeșt (mn. đeșće) (Prahovo, M. Kamenica) [Kmp.] ♦ đeĭśt (mn. đeĭśće) (Isakovo) ♦ đeđit (mn. ?) (Medveđica) [Hom.] ♦ đađit (mn. đađiće) (Subotica) [Res.], (mn. đađiśe, Češljeva Bara) [Bran.] Etimologija: lat. digitus Grupa reči: Delovi tela ljudi, životinja i ptica [=226 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE DEGET, degete, s. n. 1. Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange, cu care se sfârșește mâna sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale. Îi dai un deget și-ți ia mâna toată. Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul. ◊ Expr. A umbla (sau a păși, a merge) în vârful degetelor = a umbla pe furiș, tiptil, fără zgomot. 2. Compus: cinci-degete = plantă erbacee târâtoare, ale cărei frunze au cinci foliole (Potentilla reptans). 3. Piesă componentă a aparatelor de tăiere la cositori, secerători, combine de cereale etc., care separă și sprijină plantele în momentul tăierii. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, având aproximativ lățimea unui deget (1). [Var.: (pop.) deșt. s. n.] – Lat. digitus. Sursa: DEX98 (1998) Link : deget
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||