|
|
(2381) pîrś2 (rom. pârci) jarac2 [imenica] pîrś2 (mn. pîrś) [akc. pîrś] (i. m.) — (zool.) jarac ∎ am șapće kapre, ama mi pîrśu o mîrțuagă, n-o să fiĭe ĭeḑ ano-sta — imam sedam koza, ali mi je jarac jedna mrcina, neće biti jarića ove godine [Por.] Etimologija: bug. părč Grupa reči: Životinje [=310 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) Linkovi: Vĭeḑ — Vidi: Povasta lu pîrś * Jarčeva priču IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE pîrci2 (-i), s. m. – Țap. – Mr. pîrci, megl. părci. Sb. prč, cr. pèrč, cf. ceh. prk, bg. părč, alb. përč (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 245). – Der. pîrci, vb. refl. (a se împerechea țapul cu capra), din sb. prcati, cr. pèrcati se; pîrcit, s. n. (împerecherea caprelor); pîrcelivă, adj. f. (oaie cu bot mare); pîrciui, vb. (a tunde oile); pîrciuială (var. pîrciuitură), s. f. (Olt., tunsoare); pîrcioaică, s. f. (țuică inferioară), probabil din cauza mirosului său urît; pîrțag, s. n. (capriciu, toană; supărare), probabil după arțag, cf. ceh. prchnouti „a turba”, pol. pierzchanie „furie” (Cihac, II, 355), it. capriccio ‹ capra, sp. estar como una cabra „a fi ca o capră” (relația cu pîrț, indicată de Scriban, este întîmplătoare). Sursa: DER (1958-1966) pârciu m. 1. sudoarea țapului ce produce mirosu-i particular; 2. varietate de struguri. [Bulg. PĂRČ, țap (cf. pârțag)]. Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) Link : pârci |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||