|
|
(2401) frunḑă (rom. frunză) list [imenica] frunḑă (mn. frunḑ, frunḑă) [akc. frunḑă] (i. ž.) — (bot.) list, deo biljke ∎ tuata buĭađa are frunḑ — svaka biljka ima lišće ∎ frunḑă vĭarđe — zelen list ∎ frunḑă uskată — suvi list ∎ tuamna frunḑa pikă đin ļiemn — ujesen lišće opada s drveća ∎ frunḑa a-ngălbińit — lišće je požutelo [Por.] Etimologija: lat. frondia (< frons, -ndis) Grupa reči: Biljke [=365 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE FRÚNZĂ, frunze, s. f. 1. Organ principal al plantei, care îi servește la respirație, la transpirație și la asimilație, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr-o codiță (pețiol). ◊ Loc. adv. Ca frunza și ca iarba = numeros. ◊ Expr. A tăia frunză la câini = a nu avea nici o ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi. 2. Compus: frunză-de-potcă = plantă erbacee cu frunze de un verde strălucitor și cu flori verzui (Chenopodium murale). 3. (În sintagma) Frunze de ferigă = boală a tomatelor, provocată de un virus și manifestată prin îngustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luând înfățișarea frunzelor de ferigă. – Lat. frondia (< frons, -ndis). Sursa: DEX98 (1998) Link : frunză |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||