|
|
(2425) numa (rom. numa) samo numa (pril.) (vez.) — ① (pril.) samo ∎ s-a dus tuoț, a ramas numa unu — otišli su svi, ostao je samo jedan ∎ traĭesk bun, am numa o grižă: să fak nunta la kopil — živim dobro, imam samo jednu brigu: da sinu napravim svadbu ② (vez.) nego ∎ șćim kum ĭe ĭel, numa spuńe noa kum ĭeș tu — znamo kakav je on, nego kaži nama kakav si ti [Por.] (stih) Uomu pĭe tuaće ļi faśe, Numa duauă nu măĭ puaće: Să măĭ skîape đi la muarće, Sî đa mită ĭel șî plată, Sî mă-nćińerĭaskă odată! — Čovek može sve da radi, Al’ dve su stvari nemoguće: Da od smrti se izvuče, I nek miti i potplati: Da još jednom se podmladi! (Vĭeḑ kînćiku-ntrĭeg: — Vidi celu pesmu: FRUNḐĂ VĬARĐE, ĬARBĂ KRĬAȚĂ) Etimologija: lat. non, nu + măgis, maĭ [mult] Grupa reči: negrupisano [=691 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE NÚMA adv. v. numai. Sursa: DEX98 (1998) númaĭ adv. (lat. non, nu, și măgis, maĭ [mult]. V. cam). Excluziv, unicamente, nu alt-ceva saŭ nu alt-cineva: numaĭ el să vie, el numaĭ să vie, paharu s’a spart și s’a făcut țăndărĭ, era numaĭ el (= nu era de cît el). Numaĭ să, dar să, cu condițiune ca: Du-te ! Numaĭ să nu regrețĭ ! Du-te ! Numaĭ să știĭ că nu te maĭ întornĭ ! Numaĭ bun (bine), tocmaĭ bun (bine), cum trebuĭe: apa e numaĭ bună (de caldă, rece, dulce). Fără numaĭ, (Vechĭ. Rar azĭ), de cît numaĭ, ci numaĭ: nimenea, numaĭ fără el. Numaĭ de cît, îndată, imediat, pe loc. Numaĭ că, dar: Poțĭ să zicĭ ! Numaĭ că mințĭ! Corelativ cu ci: nu numaĭ rău, ci și leneș. Expletiv: numaĭ ce auzi că numaĭ ĭacătă că auzi că = auzi că. Unit cu cît (nord): n’a zis nimic, ci numaĭ cît s’a uĭtat (maĭ elegant: ci numaĭ s’a uĭtat), luați-vă numaĭ cît cărțile (maĭ elegant: numaĭ cărțile). – În limba vorbită se zice núma și nîma. Sursa: Scriban (1939) Link : numa |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||