|
|
(247) arțuagă (rom. arţăgos) babuskera [imenica] arțuagă (mn. arțuaźe) [akc. arțuagă] (i. ž.) — (zast.) (pej.) ① babuskera, stara žena ∎ ĭastă muĭerĭ batrîńe kare sînt urîće ka muarća, da au șî narau rău, đi ĭaļe sa ḑîśe kă sînt arțuaźe — ima starih žena koje su ružne ko smrt, a imaju i ružnu narav, za njih se kaže da su babuskere ② prgava osoba, svađalica; prznica ∎ o arțuagă đi uom, la tuot nat îĭ sĭare-n kap — prznica od čoveka, sa svakim se kači ③ (fig.) mrcina ∎ o îrțuagă đi uom, abĭa-ș traźe kuru dupa ĭel — mrcina od čoveka, jedva vuče dupe za sobom ♦ var. îrțuagă ♦ var. mîrțuagă [Por.] ∞ arțag Etimologija: mađ. harcag Grupa reči: Telesne i duhovne bolesti ljudi i životinja, i lečenje [=262 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE arțág(arțáguri), s. n. – 1. (Înv.) Harță, ciocnire. – 2. Caracter urît; proastă dispoziție. Mag. harcag (Philippide, Principii, 150; DAR), cf. harță. Este mai puțin probabil etimonul mag. harag „turbare” (Cihac, II, 476). – Der. arțăgaș, adj. (certăreț, scandalagiu); arțăgos, adj. Sursa: DER (DERAC) ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Certăreț. [Var.: (reg.) harțăgós, -oásă, hărțăgós, -oásă adj.] – Arțag + suf. -os. Sursa: DEX98 Link : arţăgos |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||