    
 |
|
(2641) gîngau (rom. gângav)  mucav [pridev]gîngau (gîngauă) (mn. gîngavĭ, gîngave) [akc. gîngau] (prid.) — (med.) muțav, koji zamuckuje pri govoru ∎ muoșu a fuost gîngau, kopiĭi ĭa fuost gîngavĭ, da akuma sînt șî ńepuaćiļi tuaće gîngave — stari je bio mucav, deca su mu bila mucava, a sada su mu i sve unuke mucave [Por.] ∞ gîngai Etimologija: slov. gongnavŭ Grupa reči: Delovi tela ljudi, životinja i ptica [=226 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE GẤNGAV, -Ă, gângavi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit; bâlbâit. [Acc. și gângáv] – Din sl. gongnavŭ. Sursa: DEX98 (1998) gî́ngav(est) și gîngáv(vest), -ă adj. (vsl. gongnavŭ, bîzîitor, murmurător; bg. gygniv, fornăit. V. gînganie, gîgîĭ). Gîgîit care nu poate vorbi bine și tot scoate sunetu g. V. bîlbîit, fornăit. Sursa: Scriban (1939) Link : gângav |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||