|
|
(2669) grîu (rom. grâu) žito [imenica] grîu (mn. grîurĭ) [akc. grîu] (i. s.) — (bot.) žito, pšenica (Triticum aestivum) ∎ đin grîu sa faśe pîńe — od žita se pravi hleb ∎ buob đi grîu — zrno žita ∎ spik đi grîu — klas žita ∎ fańină đi grîu — pšenično brašno ∎ samînță đi grîu — seme žita ∎ grîu s-a sîmanat numa pintru pîńe đi prazńik — žito se gajilo samo za slavske hlebove ∎ suarta batrînă đi grîu la Tanda s-a kemat rumînka — stara sorta žita u Tandi se zvala rumunka [Por.] ∎ grîu ĭe la nuoĭ ćinîr marunțîș, în Isîkuava ažuns tuma dupa rato-l đintîń — žito je kod nas mlada žitarica, u Jasikovo je stiglo tek posle Prvog svetskog rata (Jasikovo) [GPek] Etimologija: lat. granum Grupa reči: Biljke [=365 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE grî́ŭ n., pl. grîĭe, grîurĭ și grîne, ca brîŭ (lat. granum, V. granul). O plantă care e principala între graminee și din a căreĭ făină se face pînea [!]. Există o mulțime de varietățĭ: comun saŭ cîrnăŭ (triticum [vulgáre, aestivum și hibérnum]), moale, din care se face scrobeala (t. [amýleum și dicóccus]), mare (t. túrgidum), alb (t. polónicum), alac (t. spélta), ghircă (t. dúrum), pir (t. répens ș. a.). Pl. Grîne, cereale în general. Grîu păturnichiĭ, o plantă urticacee care se numește și paracherniță și care are proprietățĭ emoliente și răcoritoare (parietária [officinalis saŭ erécta]); grîu prepelițeĭ, scrab. V. arnăut. Sursa: Scriban (1939) Link : grâu |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||