    
 |
|
(2677) gîrlă (rom. gîrlă)  ogrlica [imenica]gîrlă (mn. gîrļe) [akc. gîrlă] (i. ž.) — ogrlica ∎ gîrlă ĭe o șļingă îngustă đi pînḑă, înfrumoșată ku rîurĭ, kare a duso fĭaćiļi marĭ la gît — ogrilica je uska platnena traka, ukrašena vezom, koju su devojke nosile oko vrata ∎ la gîrlă a fuost atîrnaț bań, unu or măĭ mulț, ku kare fata aratat bogațîĭa a iĭ — na ogrlici su bili okačeni novčići, jedan ili više, kojima je devojka pokazivala svoje bogatstvo ♦ up. salbă, guļir [Por.] Etimologija: slov. grŭlo Grupa reči: Odeća, obuća, pokrivala; sprave i tehnike izrade [=86 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE GÂRLĂ, gârle, s. f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braț al unei ape curgătoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) în mare cantitate, din belșug. 2. Depresiune alungită (și sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare și care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo. Sursa: DEX98 (1998) gîrlíță (-țe), s. f. – 1. (Înv.) Inel, lanț în formă de colier. – 2. Inflamare a gîtului, la porci. – 3. Gîscă sălbatică (Anser albifrons, Anser minutus). – Mr. gurliță. Bg. ogărlica, sb. ògrlica (DAR). Ca gîrlă și gîrlici, provine din sl. grŭlo „gît, gîtlej”. Sursa: DER (1958-1966) Link : gîrlă | |
 Klikni na sliku za povećanje! Click to image for big foto! | Gîrla ku banușăĭ, la gît la o rumînkă đin aritu lu Podol Lung. — Ogrlica sa novčićima, na vratu jedne Vlajne iz okoline Požarevca. Detalj sa razglednice sa početka XX veka. (Izdanje Moše Koena, Beograd, 1908. godine). Slika preuzeta sa sajta Politikin zabavnik (12. I 2014.) |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||