|
|
(2739) mardafĭală (rom. mardă) sitnica [imenica] mardafĭală (mn. mardafĭelurĭ) [akc. mardafĭală] (i. ž.) — sitnica, nevažna ili bezvredna stvar ∎ mĭerg țîgańi đi la ușă la ușă ku ńișći mardafĭelurĭ în sak — idu Cigani od vrata do vrata sa nekim sitnicama u džaku [Por.] Etimologija: tur. marda; Ngr. μαρδᾶς; alb. marda Grupa reči: negrupisano [=691 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Tanda Opština: Bor Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE mardá (mardále), s. f. – Rămășită, rebut, lucru fără valoare. Tc. marda „suprapreț” (Șeineanu, II, 249), cf. var. ngr. μαρδᾶς, alb. marda. Tiktin se îndoiește de etimonul propus de Șeineanu, considerînd evoluția semantică dificilă; aceasta se explică în lumina ngr., care înseamnă „înșelăciune” sau „preț exagerat pentru un lucru fără valoare”. – Der. mardalîc, s. n. (înv., sold, rest). Sursa: DER (1958-1966) mardalâc, mardalâcuri, s.n. (înv.) sold, marfă ieftină ca să se vândă. Sursa: DAR (2002) Link : mardă |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||