     
 |
|
(2743) sukală (rom. sucală)  cevljanik [imenica]sukală (mn. sukaļe) [akc. sukală] (i. ž.) — cevljanik, sprava kojom žene suču cevi za tkanje; sukalo ∎ ku sukala sa umplă țaua đi pus în sovĭaĭkă la razbuoĭ — cevljanikom se puni cevka za čunak na razboju ♦ var. sokală [Por.] ∞ razbuoĭ Etimologija: bug. sukalo Grupa reči: Odeća, obuća, pokrivala; sprave i tehnike izrade [=230 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE SUCÁLĂ, sucale, s. f. Unealtă cu ajutorul căreia se deapănă pe țevi firul pentru războiul de țesut manual. ◊ Loc. adv. (Reg.) În sucală = în cercuri, în spirală. ◊ Expr. (Reg.) A merge cum e sucala = a merge ușor, repede. — Din bg., sb. sukalo. Sursa: DEX09 (2009) sucálă (-le), s. f. – 1. Depănătoare, vîrtelniță. – 2. Frigare. – 3. Coarbă. – Megl. sucală. Bg., sb., slov. sukalo (Tiktin; Conev 60). – Der. sucălete, s. m. (sul); sucăli, vb. (a coase prost, a însăila; a sîcîi, a deranja, a pisa), considerat ca expresiv datorită finalei -li și asociat cu vb. ca cicăli, sîcîi, cîrcăli, etc. (după Drăganu, Dacor., V, 372, din mag. szurkál „a împunge”). Sursa: DER (1958-1966) sucálă f., pl. e (bg. sîrb. sukalo, ceh. soukadlo. V. sucesc). Un aparat de depănat (numit și letcă) compus din doŭă vergete puse pe doŭă picioare. Pe vergeaŭa de sus e o țeavă care se învîrtește și pe care se înfășoară firu care se desfășoară de pe un mosor pus în vergeaŭa de jos. V. cicric și BSG. 1933, 322. Sursa: Scriban (1939) Link : sucală | |
 Klikni na sliku za povećanje! Click to image for big foto! | Sukală — cevljanik, sukalo iz Crnajke u Gornjem Poreču, opština Majdanpek, prva polovina XX veka. Muzej u Majdanpeku, etnografska zbirka, ib. E/155. Dim. L=39,5 cm, W=5,2 cm, H=27 cm. Foto: Miroslava Balabanović, kustos: Paun Es Durlić. |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||