|
|
(278) afară (rom. afară) napolju afară [akc. afară] (pril.) — napolju, van, izvan zatvorenog prostora ∎ afară bańi đin pungă — van s novcem, izvadi ih iz novčanika ∎ skuaće uoĭiļi afară — isteraj ovce napolje (iz tora) ∎ ĭeș afară — izađi napolje [Crn.] (uzv.) afară! — van! izađi! ♦ skr. afar’ ♦ supr. înuntru [Por.] (stih) Śe faś daĭko, śe lukrĭeḑ Đi pĭ-afară nu ći vĭeḑ? Lasî-će đ-atîta lukru-n kasă: Frunḑa-n ļamńe îngalbińașće, Șî naĭkuța ći urîașće. — Šta je draga, šta mi radiš, Te iz kuće ne izlaziš? Ostavi se tol’kog rada: Na drveću lišće žuti, Dragi će te omrznuti. (Iz pesme „Śe faś daĭko” — „Šta radiš, draga”, kaz. P. Perić, zapis F. Paunjelović, Osnić 1973) [Crn.] Etimologija: lat. ad foras Grupa reči: Prostor, odnosi u prostoru, položaj, orijentacija i kretanje [=363 pojma] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis sau apropiat; în exterior. ◊ Loc. conj. Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ◊ Loc. prep. (În) afară de... = fără a mai socoti și... Afară de... = cu excepția a...; fără a mai socoti și... ◊ Expr. A da afară = a scoate (cu forța) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afară din cale sau din cale-afară = peste măsură, neobișnuit de... ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! Lat. ad foras. Link : afară |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||