    
 |
|
(2814) învața (rom. învăţa)  učiti [glagol]învața (ĭuo învîăț, ĭel învață) [akc. învața] (gl. p. ref.) — učiti, obrazovati se, sticati nove navike ∎ daskulu învață kopiĭi — učitelj uči decu ∎ baț vita sî sa învĭață să nu sa dukă în luok — biješ stoku da nauči da ne ide u njivu ∎ frumuos kîntă, ama grĭeu învață kînćik nou — lepo peva, ali teško uči novu pesmu ♦ supr. đizvața [Por.] Etimologija: lat. *invitiare (< vitium „viciu”) Grupa reči: Škola, učenje, obrazovanje, znanje [=34 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE ÎNVĂȚÁ, învắț, vb. I. 1. Tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoștințe și deprinderi dintr-un domeniu oarecare; a iniția pe cineva într-o meserie, știință, artă etc. 2. Tranz. A sfătui, a povățui pe cineva să facă ceva (arătându-i cum să procedeze). 3. Tranz. A dobândi cunoștințe prin studiu, a ajunge prin muncă sistematică să cunoști o meserie, o artă, o limbă etc.; a studia. ♦ A-și întipări în minte ceva pentru a putea reproduce; a memora. 4. Tranz. și refl. A (se) deprinde, a (se) obișnui, a (se) familiariza. 5.Tranz. A trage o învățătură, a căpăta experiență. ◊ Expr. (Tranz. și refl.) A (se) învăța minte = a câștiga sau a face să câștige experiență, a trage sau a face să tragă învățăminte dintr-o întâmplare neplăcută. – Lat. *invitiare (< vitium „viciu”). Sursa: DEX98 (1998) Link : învăţa |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||