|
|
(2870) kurkan (rom. curcan) ćuran [imenica] kurkan (mn. kurkań) [akc. kurkan] (i. m.) — ① (ornit.) ćuran, mužjak ćurke ∎ numa sa umflă ka kurkanu, ginđiașće kî sa ćiame vrunu đi ĭel — samo se naduva ko ćuran, misli da ga se neko boji ② (fig.) (folk.) muški ud ∎ fuź, fa, đi lînga mińe, kă nu șćiĭ, kum ĭe kurkanu-sta-l mĭeu, kînd sa îmflă — beži, sele, od mene, jer ne znaš kakav je ovaj moj „ćuran” kad se nakostreši [Por.] ♦ dij. var. kurkuoń (Jasikovo) [GPek] ∞ kurkă (brz.) Diri, diri, moș-Marińe, Śe-ț atîrnă pi la vîńe? Duauă gǐamǐe ș-un mosuor, Ș-un kurkan ku kapu guol! — Diri, diri, moš-Marine, Šta ti kače oko žile? Dva klubeta sa kalemom, I ćurana, gologlavog! (Čobanska lascivna poezija. Kaz. Dragoljub Balabanović, zapis: Durlić, Rudna Glava, 1986) [Por.] Grupa reči: Životinje [=310 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE CURCÁN, curcani, s. m. 1. Pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai (Meleagris gallopavo); p. rest. masculul curcii. ◊ Expr. A se umfla în pene ca un curcan = a se îngâmfa, a-și da aere. ♦ (Depr.; în trecut) Sergent de stradă; vardist. 2. Fig. Poreclă dată dorobanților români din războiul de la 1877-1878. — Curcă + suf. -an. Sursa: DEX09 (2009) Link : curcan | |
Klikni na sliku za povećanje! Click to image for big foto! | Kurkanu ku kuada rasfirată. — Ćuran sa raširenim repom., slika preuzeta sa inerneta (17.08.2015) |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||