 
  |
|
(2896) va (rom. va)  će [glagol]va (gl.) — će ∎ kînd va sta pluaĭa, sa va duśa nuviri, șî va do ĭeșî suariļi odată — kada bude stala kiša, (možda) će otići oblaci, i (valjda) će jednom izaći sunce ♦ up. vom, voĭ, veț, viț ∎ dakă ń-adunăm tuoț la vrĭame, nuoĭ vom veńi la bîlś — ako se skupimo na vreme, mi ćemo doći na vašar ∎ vuoĭ viț veńi, ama la kasă n-o sî fiĭe ńima — vi ćete (možda) doći, ali kod kuće neće niti nikog ∎ va fi — možda, može biti ∎ (u izr.) va fi, nu va fi — jeste-nije; drž-nedaj; povuci-potegni [Por.] (opis) ◊ kînd ĭuo voĭ/oĭ veńi — kad ja budem došao ◊ kînd tu vi veńi — kad ti budeš došao ◊ kînd ĭel va veńi — kad on bude došao ◊ kînd nuoĭ vom veńi — kad mi budemo došli ◊ kînd vuoĭ viț veńi — kad vi budete došli ◊ kînd iĭ va veńi — kad oni budu došli Etimologija: lat. vadĕre Grupa reči: Govor, sporazumevanje, gramatika; književnost, poezija [=135 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE va vb. – A merge. Lat. vadĕre (Pușcariu 1847; REW 9117). Ca și în celalate idiomuri romanice este vb. defectiv, practic fără conjug. Se păstrează în expresia mai va „mai este mult” literalmente „merge mai mult”. Înv., în Trans., (sec. XVI) se citează formele de imperativ vă, pl. va (re)ți. Deși există părerea generală că viitorul rom. se formează cu auxiliarul a voi, probabil acest auxiliar este prezentul lui va, confundat pe urmă cu a voi (voi, vei, va, vom, veți, vor). Pentru această formare a viitorului, cf. fr. și sp. (voi cînta, cf. fr. je vais chanter, sp. voy a cantar) și Pușcariu, Dacor., VI, 387-93. Sursa: DER (1958-1966) Link : va |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||