|
|
(3117) furńika (rom. furnica) srsiti [glagol] furńika (ma furńikă, ăl furńikă) [akc. furnika] (gl. p.) — srsiti, osećati žmarce po telu; svrbeti ∎ sa ḑîśe kî ći furńikă pĭaļa kînd auḑ śuava grozau, șî sîmț ka kînd îț mĭerg furńiśiļi pi pĭaļe — kaže se da te prolaze srsi kada čuješ nešto grozno, i osećaš kao da ti mravi mile po koži ∎ a trekut pin buĭeḑar, șî akuma sa vaĭtă k-ăl furńikă tuata pĭaļa — prošao je kroz budžak, i sad se žali da mu prolaze žmarci po celoj koži ♦ sin. mînka [Por.] ∞ furńikă Etimologija: lat. formicare Grupa reči: Delovi tela ljudi, životinja i ptica [=226 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE FURNICÁ, pers. 3 furnícă, vb. I. 1. Intranz. A umbla încoace și încolo în număr mare, a se mișca în toate părțile ca furnicile; a mișuna, a forfoti. ♦ (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A fi plin de..., a fi ticsit de... 2. Tranz. impers. A avea o senzație neplăcută de mâncărime și de înțepături pe piele. – Lat. formicare. Sursa: DEX09 (2009) Link : furnica |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||