|
|
(3150) rudă1 (rom. rudă) rod1 [imenica] rudă1 (mn. ruđe ?) [akc. rudă] (i. ž.) — (zast.) ① (za srodstvo) rod, rođak; srodnik, srodstvo; loza ∎ rudă apruape — blizak rod; blisko srodstvo ∎ rudă đeparće — dalek rod ∎ đin iĭ nu ma ĭastă ńima, ļi s-a stîns ruda — od njih više nema nikog, loza im se ugasila ② (za malu količinu ili nestašicu) nimalo, ni trunke; ničega, nikoga i sl. ∎ murim đi fuame, nuĭe rudă đi fańină în sak — umrećemo od gladi, nema ni trunke brašna u džaku ∎ nu măĭ gasășć rudă đi uom pin saće, s-a pîrasît tuaće — ne možeš naći živoga čoveka po selima, opustela su sva ∎ nuĭe rudă đi ban în lume, mare ńistoțală șî sîraśiĭe — (fig.) ljudi nemaju ni žutu banku (prebijenu paru i sl.), velika nestašica i siromaštvo ♦ up. ńam, fîmeļiĭe [Por.] ∞ ńam Etimologija: slov. rod Grupa reči: Brak, porodica, srodstvo [=85 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE rúdă (rúde), s. f. – 1. Viță, rasă. – 2. Națiune, popor. – 3. Familie, casă. – 4. Rubedenie, neam. Sl. rodŭ, bg. roda, cf. rod (Cihac, II, 316; Șeineanu, Semasiol., 195; Candrea), dar rezultatul o › u este greu de explicat. Din această cauză, Tiktin a preferat să pornească de la sl. ruda „minereu”, care pare greu de admis semantic. Poate roadă, care convine cu privire la sens, s-a contaminat cu rudă „par”, dacă acest cuvînt înseamnă uneori „ramură”, fiindcă ideea de „ramură” e legată strîns de cea de „familie”. Oricum, der. lui rudă pornind de la rod este evidentă, mai ales în der. ca rudaci, rudățea. Der. rudi (var. înrudi), vb. (a deveni rudă); rudenie (var. rubedenie), s. f. (rudă, înrudire; relație strînsă, membru de familie), a cărui der. pare să fi suferit influența sb. rodbina „rudă” (Scriban); rudaci, adj. (berbec de prăsilă); rudățea, adj. (oaie de prăsilă). Sursa: DER (1958-1966) Link : rudă |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||