|
|
(3800) suspinare (rom. suspinare) uzdisanje [imenica] suspinare (mn. suspinărĭ) [akc. suspinare] (i. ž.) — (psih.) uzdisanje, jecanje ∎ kînd a priśeput k-o sî muară, s-a pus pi ĭel o suspinare grĭa, kare l-a țînut una-ntruuna ku ḑîļiļi — kad je predosetio da će umreti, spopalo ga je neko teško uzdisanje, koje ga je neprekidno držalo danima [Por.] ∞ suspina Etimologija: lat. suspirare Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE SUSPINÁRE, suspinări, s. f. Faptul de a suspina. 1. Suspin (1), oftat. Ce răcnete grozave ! Ce amară suspinare ! NEGRUZZI, S. II 6. Poetul l - astea toate el simte grea mișcare; În palpit crud sloboade o lungă suspinare. BOLLIAV, O. 69. ◊ (Metaforic) Din adierea vîntului prin ierburi, din țîrîitul greierilor, din mii de sunete ușoare și nedeslușite, se naște ca o slabă suspinare ieșită din sînul obosit al naturii. ODOBESCU, S. A. 316. Era la ceasul tainic... Cînd marea - ncet adoarme cu - o suspinare grea. ALECSANDRI, O. 76. 2. Suspin (2). Cîte necazuri și cît plîns cu suspinare ! CONACHI, P. 82. ◊ (Poetic) Tace în frunziș privighetoarea, Cu pieptul sfîșiat de suspinări. CERNA, P. 167. Sursa: DLRLC (1955-1957) Link : suspinare |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||