  
|
|
(3852) rău2 (rom. rău)  zlo [imenica]rău2 (mn. rîaļe) [akc. rău] (i. s.) — zlo, nesreća, zverstvo ∎ mare rău a dat pista ĭel — veliko zlo mu se desilo ∎ razbălu ĭe măĭ mare rău kare puaće să fiĭe pi lume — rat je najveće zlo koje može da bude na svetu ∎ bugari la nuoĭ a fakut mare rîaļe đi vrĭamĭa đi rato-l đin tîń — Bugari su kod nas učinili velika zverstva za vreme Prvog svetskog rata ♦ var. răotaće ♦ supr. bińe [Por.] (izr.) Rău ku rău, ama fara rău șî măĭ mare rău! (Đi muĭare.) — Zlo je sa zlim, ali bez zla još je veće zlo! (O ženi u braku). Zapis: Durlić, Rudna Glava, druga pol. XX veka. [Por.] (Vĭeḑ/Vidi) Etimologija: lat. reus Grupa reči: Telesne i duhovne bolesti ljudi i životinja, i lečenje [=262 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE rắu (pl. réle), s.n. – 7. Răutate, malițiozitate. – 8. Prejudiciu, stricăciune, violență, perturbare. – 9. Boală. – Mr. reu, arao, arău, megl. rǫu, rauă, istr. rewu. Lat. reus „acuzat” (Pușcariu 1452; Şeineanu, Semasiol., 183; REW 7274; Pușcariu, Dacor., III, 393), cf. vegl. ri, it. rio, prov., cat. reu, sp., port. reo. Formează numeroase expresii și construcții, în care indică sensul opus lui bun și bine. Der. răutate, s. f. (maliție; acțiune rea), cf. it. retà, retade; răutăcios, adj. (rău, desfrînat, pervers); înrăutăți, vb. (a (se) face rău); înrăi, vb. (a face rău, a ațîța); răufăcător, s. m. (cel care face rău); răuvoitor, adj. (care vrea rău); reavoință, s. f. (aversiune, înclinație spre rău). Sursa: DER (1958-1966) Link : rău |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||