|
|
(3965) ĭerta (rom. ierta) oprostiti [glagol] ĭerta (ĭuo ĭert, ĭel ĭartă) [akc. ĭerta] (gl. p. ref.) — (zast.) oprostiti ∎ ĭartă-l kî s-a amînatat, dă vuorbă kă nu măĭ faśe așa — oprosti mu što je zakasnio, obećava da to više neće činiti ∎ așa pakaće grĭaļe ńiś dumńeḑîu nu puaće ĭerta — tako teške greohove ni bog ne može oprostiti ∎ muĭare ĭertată — žena bez menstruacije ∎ ĭartî-ma — oprosti mi ∎ śare ĭertare — traži oproštaj ♦ sin. prostî [Por.] Etimologija: lat. libertare Grupa reči: Društveni odnosi, status, običaji, pravo, pravda, sud, moral [=300 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE IERTÁ, iert, vb. I. Tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greșeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. ◊ Expr. A - l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea). Dumnezeu să - l ierte, spun cei evlavioși când vorbesc despre un mort. Doamne, iartă - mă! spune cel căruia i-a scăpat (sau era să-i scape) o vorbă nepotrivită, necuviincioasă. ♦ A scuza. ◊ Loc. adj. De neiertat = condamnabil. ◊ Expr. Ba să mă ierți!, formulă cu care contrazici pe cineva; nici vorbă! 2. A scuti, a dispensa pe cineva de o obligație. 3. (Pop. și fam.) A permite, a da voie să... ◊ Expr. (Reg.) Nu - i iertat = este interzis. – Lat. libertare. Sursa: DEX 09 (2009) Link : ierta |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||