|
|
(4003) rușînat (rom. rușinat) postiđen [pridev] rușînat (rușînată) (mn. rușînaț, rușînaće) [akc. rușînat] (prid.) — postiđen, posramljen, osramoćen ∎ aĭa ĭe rușîńe mare, tuot satu ĭe rușînat — to je velika bruka, celo selo je osramoćeno ∎ đi śe să fiĭe rușînat, fara ńiś o vină — zašto da bude osramoćen, bez ikakve krivice [Por.] ∞ rușîńe Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE RUȘINÁT, -Ă, rușinați, -te, adj. Cuprins, copleșit de rușine; jenat. Miron se simțea rușinat și aproape umilit în fața țăranilor. REBREANU, R. II 87. Harap - Alb și ceilalți, nemaiavînd ce zice, pleacă capul rușinați, mulțămind lui Păsărilă și vestitului Ochilă. CREANGĂ, P. 269. Ea se sculă... rușinată de cele ce zisese... și ochii ei cei mari se plecară. EMINESCU, N. 9. ♦ Batjocorit, făcut de ocară. Cît a stat la închisoare tata, eu și mama am trăit rușinați, flămânzi, goi. SADOVEANU, P. M. 54. Sursa: DLRLC (1955-1957) Link : ruşinat |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||