|
|
(4169) skăpăta (rom. scăpăta) zalaziti [glagol] skăpăta (ĭuo skapăt, ĭel skăpătă) [akc. skapăta] (gl. n.) — (o Suncu) zalaziti, nestati iza horizonta ∎ va skăpăta Soariļi vrodată, să ńi kulkăm — hoće li zaći Sunce već jednom, da polegamo [Kmp.] ∞ skapa Etimologija: lat. *excapito, -capitare „ajung la capăt” < caput, capitis „cap, capăt” Grupa reči: Astronomija i meterologija [=3 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Dupljane Opština: Negotin Područje: 02 Carani (Kmpeni) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE SCĂPĂTÁ, scápăt, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre Soare, Lună și alți aștri; la pers. 3) A coborî spre asfințit; a apune, a asfinți. ♦ A aluneca în jos, a cădea, a se cufunda. ♦ (Despre ochi, priviri) A luneca, a se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii). 2. A sărăci. – Lat. *excapitare. Sursa: DEX 98 (1998) scăpătá, vb. intranz. – (pop.) A apune, a asfinți. – Lat. *excapito, -capitare „ajung la capăt” < caput, capitis „cap, capăt” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, Pascu, cf. DER; DEX, MDA). sursa: DRAM 2015 (2015) Link : scăpăta |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||