|
|
(4191) mĭau (rom. miau) mjau mĭau [akc. mĭau] (uzv.) — (onom.) mjau, zvuk maukanja mačke ∎ mîțu zmĭaură „mĭau! mĭau!” — mačka mauče „mjau! mjau!” [Por.] ∞ mîț Grupa reči: Životinje [=310 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE miáu interj. – Reproduce glasul pisicii. – Mr. meao. Creație expresivă, cf. miorlau, și alb. miauljis, ngr. μιαουνίζω, it. miaulare, gnao, fr. miaou, miauler, sp. mau, marramao, maullar. Se folosește și pentru a exagera ideea de micime sau de scurtime a timpului. – Der. miauna (var. mieuna, mieuni, Banat mioni), vb. (a miorlăi); miaut, s. n. (miorlăit), cuvînt rar care pare creație personală a lui Eminescu; miaunat (var. mieunat), s. n. (miorlăit); mieunătură, s. f. (miorlăit). Sursa: DER (1958-1966) Link : miau |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||