|
|
(4218) skruafă (rom. scroafă) krmača [imenica] skruafă (mn. skruafe) [akc. skruafă] (i. ž.) — ① (zool.) krmača ∎ a avut aĭ miĭ în sat doă skruafe șî un maskur — imali su moji na selu dve krmače i jednog vepra ∎ skruafa are śinś purśiĭ — krmača ima petoro prasadi ∎ la skruafă iĭ s-a fakut đi verît — krmači je vreme za bukarenje ② (pej.) aljkavuša ∎ fata ĭe imuasă ka skruafa — devojčica je prljava kao krmača ∎ sa tîvaļiașće pin morśila ka skruafa — valja se u blatu kao krmača ♦ sin. puarkă [Por.] ∞ puork Etimologija: lat. scrofa Grupa reči: Životinje [=310 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE SCROÁFĂ, scroafe, s. f. 1. Femela porcului (sau a mistrețului). ◊ Expr. S - a suit scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. ◊ Compus: scroafă - de - baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu pene roșcate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimțite, fără caracter etc.). 2. Lovitură la jocul de biliard executată rău, dar care, din întâmplare, nimerește bine. – Lat. scrofa. Sursa: DEX 09 Link : scroafă |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||