|
|
(4261) mărgăritar (rom. mărgărit) đurđevak [imenica] mărgăritar (mn. mărgăriťe) [akc. mărgăritar] (i. s.) — (bot.) đurđevak (Loranthus europaeus) ∎ în Praova la sveći Gĭorge feťiļi kuļeđa mărgăritar și faťa kunuń — u Prahovu su na Đurđevdan devojke brale đurđevak i plele vence [Kmp.] Etimologija: grč. μαργαριτάρι Grupa reči: Biljke [=365 pojmova] Reč zapisao: V. Trailović Mesto: Prahovo Opština: Negotin Područje: 02 Carani (Kmpeni) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE mărgărít (mărgăríte), s. n. – 1. Perlă. – 2. Plantă (Loranthus europaeus). – Var. mărgărint. Ngr. μαργαρίτης (Candrea; Scriban), cf. bg., sb. margarit. Este cuvînt identic cu mărgăritar, s. n. (perlă, plantă; Loranthus europaeus, Convallaria maialis), mr. mărgăritar(e), din ngr. μαργαριτάρι (Murnu 35; Meyer 260), cf. alb., bg. margaritar. – Der. mărgăritărea, s. f. (iris). Mărgărită (var. margarită), s. f. (margaretă, Chrysanthemus leucanthemum), din fr. marguerite, a fost apropiat fonetic de mărgăritar. Cf. mărgea. Sursa: DER (1958-1966) Link : mărgărit |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||