    
|
|
|
(4336) gońit (rom. gonit) gonjen [pridev] gońit (gońită) (mn. gońiț, gońiće) [akc. gońit] (prid.) — gonjen ∎ urkașî a mînat lupi tota ḑîua, șî la urmă lupi așa gońiț a trekut pista Dunîre îngețată în Rumîńiĭe — hajka je terala vukove ceo dan, i na kraju su vukovi tako gonjeni prešli preko zaleđenog Dunava u Vlašku [Por.] ∞ gońi Grupa reči: Prostor, odnosi u prostoru, položaj, orijentacija i kretanje [=363 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE GONÍT, -Ă, goniți, -te, adj. Alungat, fugărit. (Substantivat) Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede - n tufiș. COȘBUC, P. II 17. Sursa: DLRLC (1955-1957) Link : gonit |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||